miercuri, 19 iulie 2017

Mid-Year Book Freak Out | Book Tag



           Salutări, oameni frumoși!

     Mi-a fost atât de dor să scriu un tag, și iată că ocazia a venit. Oni, de la Books vs Reality m-a nominalizat la un tag foarte adorabil și mi-am zis să mă grăbesc, totuși, să-l scriu. 😅
     Sunt foarte în urmă cu recenziile și îmi pare sincer rău pentru asta, sper să mai scriu în vacanța aceasta, mai ales că am citit atâtea cărți frumoase!

        1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017.


     E atât de greu! Am citit atâtea cărți valoroase, care mi s-au întipărit în minte și în suflet. Dar, cu toate acestea, o singură carte m-a făcut să simt cele mai profunde și sincere emoții. Pânza de păianjen de Cella Serghi este o carte minunată, e cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta. M-a purtat prin atâtea locuri, am simțit fiecare trăire și gând al personajelor. Cu siguranță e must-read și voi mai citi Cartea Mironei de această autoare. M-am îndrăgostit de culorile scrisului ei.


        2. Cea mai bună continuare (a unei cărți) citită în 2017.



     Am citit și al doilea volum tot în acest an, dar ultimul volum mi-a plăcut mult mai mult și a fost mai spectaculos. Toate acele imagini, sentimentele personajelor și cuvintele autorului m-au făcut să trec prin cele mai neîndurătoare emoții. Scriitura autorului nu e tocmai ușoară, e plină de detalii, dar aceste detalii și toate acele fraze mi-au făcut sufletul fericit.

        3. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.
        

     Aici aș veni cu o listă întreagă. Însă m-a atras mult coperta și descrierea cărții În ape adânci de Paula Hawkins. Am citit și Fata din tren, dar nu a fost cine știe ce. Poate i-aș mai da o șansă scriitoarei cu această carte.

        4. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.



     Nu sunt sigură, nu știu mai multe, dar sunt atât de entuziasmată pentru acest roman! Am citit un fragment din Trei pe un tandem în ultimul volum al Laurei Baban și m-a surprins într-un mod plăcut! Sper din toată inima să reușească până la sfârșitul anului să lanseze această părticică a sufletului lor. Abia aștept să mă reîntâlnesc cu dulceața și zâmbetul din cuvintele Laurei. 💕

       5. Cea mai mare dezamăgire.

     Se pune dacă nu am? serios Îmi aleg cu grijă cărțile pe care vreau să le citesc și până acum nu am fost dezamăgită de nicio carte. Și sper ca așa să fie până la sfârșitul anului!



        6. Cea mai mare surpriză.



     Să nu uităm nici de clasici. Am adorat Departe de lumea dezlănțuită, mi-a fost dor de un clasic și am găsit cartea potrivită. Am citit-o cu nesaț și cu sufletul la gură, nu am putu-o lăsa nicio clipă din mână. și din minte

        7. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)

     
     Constantin Chiriță. Mii de mulțumiri și de plecăciuni. Vă mulțumește un umil cititor care a descoperit toate tainele, iubirile, aventurile și întrebările cireșarilor, ale tuturor adolescenților din timpurile de azi și de ieri. 
     Dacă v-ați pierdut sufletul de copil, căutați-l pe Chiriță și pe cireșarii lui. Nu vă veți putea despărți de el. Veți reciti și răsciti pasajele care v-au adus un zâmbet pe buze sau tresăriri ale inimii.

     Să nu uităm de autorii care au fericit atâtea generații!



        8. Cel mai nou crush pe un personaj.


     Ehee! Să vedem... E prea comun Ursu din Cireșarii, nu? Sau... Victor? Nu, nu. Ursu. Mi-a plăcut mai mult relația Ursu-Lucia și fără spoilere.



        9. Cel mai nou personaj preferat.
   
     Încă din primul volum am admirat-o pe Emma din trilogia Miss Peregrine. Ea e o fată independentă, curajoasă și știe să țină situațiile sub control. De fiecare dată își păstra sângele rece și gândea lucid, logic, ceea ce a făcut să devină personajul meu preferat. De asemenea, e o fire foarte sensibilă și protectoare. Își iubește prietenii, îi ajută la nevoie și ar face orice pentru ei.






        10. O carte care te-a făcut să plângi. 11. O carte care te-a făcut fericit.
  •      Nu sunt genul de cititor căruia i se frânge inima în două și începe să plângă la sfârșitul unei cărți sau în timpul citirii ei. Dar am plâns o singură dată, la Hoțul de cărți. Când am citit ultima parte a cărții, toată durerea de după bombardamente, pierderea lui Liesel... m-au determinat, pur și simplu, să plâng și să nu mă mai opresc.
  • Mă credeți sau nu, dar Laura Baban e o adevărată făuritoare de sentimente și zâmbete. Pe tot parcursul citirii cărții Domnul Tic și o iubire până la soare și înapoi, zâmbeam și râdeam, nu făceam nimic altceva. Doar mă bucuram împreună cu personajele de aventurile și se razele lor de soare.



        12. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.

     Am văzut doar ecranizările după seria Harry Potter. Și pot să spun că mi-au plăcut, sunt minunate, spectaculoase, pline de magie, lumină, îndrăzneală, tot ce-și poate dori un cititor! Dar cel mai mult mi-a plăcut primul film, Harry Potter și Ordinul Phoenix.



         13. Recenzia preferată scrisă până acum.


     De recenzia pentru romanul Elevul Dima dintr-a șaptea, al lui Mihail Drumeș, sunt cea mai mândră. Pentru că am adorat cartea, am scris și o recenzie pe măsură, în care am retrăit ceea ce am citit și de fiecare dată când voi parcurge această recenzie... îmi spun că trebuie să nu mă dau bătută, să continui în a munci și a crede în visurile mele. Nu, nu e o recenzie perfectă, niciodată nu voi face una perfectă, dar e acceptabilă, mai ales că încă muncesc și perseverez pentru a scrie de fiecare dată și mai bine. Dacă vreți să citiți recenzia, e aici.  

        14. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.


     Pe lângă faptul că are o copertă superbă, are și o descriere care m-a făcut foarte curioasă și abia aștept să o citesc!

        15. Ce cărți trebuie să citești până la finalul anului?

     În sfârșit o cerință în care pot pune mai multe cărți. Să vedeeem:




     Cam atât a fost, sper că nu v-a plictisit postarea, dar cred că a priit pentru că nu am postat prea des lunile acestea și acum sper că vă hrăniți cu ce am mai scris pe aici. 😅
     Mulțumesc pentru tag, Oni! Mi-a făcut plăcere să-l scriu, am reușit să văd cam pe unde mă aflu la jumătatea anului, în materie de cărți și citit. Nici nu știi cât m-am chinuit să pun coperțile cărților în articol

     Am să nominalizez câțiva bloggeri:

     Până ne vom mai citi, vă doresc lecturi minunate și zile cu zâmbete și soare! 💙



joi, 6 iulie 2017

„...Să ucizi o pasăre cîntătoare” de Harper Lee - Recenzie

 Titlu: ...Să ucizi o pasăre cîntătoare


  Autor: Harper Lee



  Număr de pagini: 368


  Editura: Polirom




       Un roman simplu, elegant, plin de personaje minunate și cuvinte magice care te fac să uiți de tine și de ceilalți, să simți fiecare frază și emoție.


     ...Să ucizi o pasăre cîntătoare nu este asemănătoare altor cărți. Este ceva special, unic, ceva magic m-a atras la ea și m-a determinat să continui lecturarea ei.

    

     Acest roman a fost elegant, simplu și discret, a abordat multe subiecte echivoce, foarte sensibile, care m-au făcut pe mine, ca cititor, să gândesc dintr-o altă perspectivă lucrurile și faptele care se întâmplau în timpul acelei vremi, dar și în zilele noastre.

     Cartea îi are ca personaje principale pe Scout, Jem, fratele ei, și Atticus, tatăl lor. Cei doi frați se înțeleg minunat de bine, au grijă unul de altul, iar prin prisma acestora am avut ocazia să revăd copilăria, jocurile, inocența și candoarea pe care o exprimă vârsta copilăriei. Aceștia, împreună cu Dill, făureau cele mai năstrușnice fapte, dar inocente, fără a-i supăra pe cei de lângă ei. 


     Se zvonea că în acel ținut era un băiat pe nume Arthur Radley, care nu era văzut foarte des ieșind din casă, iar acest fapt i-a făcut curioși pe personajele noastre și le-au întărâtat mințile și ideile. Aceștia au încercat prin diverse moduri să-l facă pe Bau să mai inspire puțin aer curat. Am adorat această parte a cărții, autoare a reușit să descrie cu ușurință și cu simplitate isprăviile pe care tinerii le puneau în aplicare. 

Atunci am văzut umbra. Era umbra unui om cu o pălărie pe cap. La început ni se păruse un copac, dar nu era vânt, și trunchiurile de copac nu umblă niciodată. Veranda din spate era scăldată în razele lunii, iar umbra, rumenă ca o felie de pâine prăjită, înainta de-a curmezișul, către Jem.

     Acel personaj preferat al unui cititor nu ezitat să apară în această carte. Mi-a plăcut mult de Scout, dar l-am admirat nespus de mult pe Atticus. Atunci când îi dojenea pe copiii săi, mi se părea că o face și pentru mine, pentru că și eu am comis aceleași fapte copilărești pe care le făceau și odraslele lui. Chiar dacă știau că vor fi prinși și certați, tot nu i-a oprit să facă ce le trecea prin mintea lor plină de zâmbete, soare și distracție.


     Atticus e acel gen de personaj de care te atașezi foarte mult de el și începi să-i duci dorul dacă nu apare și în următoarele pagini. L-am admirat foarte mult, a fost ca al doilea tată al meu, încercam să-i înțeleg durerile și apăsările, ceea ce mi-a dăruit o compătimire pentru acesta. I-a murit soția când Scout avea doar doi ani, iar în tot acel timp, el a încercat să îi crească și să îi învețe pe copiii lui lucruri utile, folositoare, care nu trebuie uitate o viață întreagă.

    - În primul rând, îmi spuse, dacă ai putea să-nveți un mic șiretlic, Scout, te-ai împăca mult mai bine cu fel de fel de oameni. Nu poți înțelege pe altul dacă nu privești lucrurile din punctul lui de vedere.
-Cum adică?
- ...adică, dacă nu-ți pui papucii celuilalt și nu umbli puțin cu ei.


    Politica rasistă este tratată cu foarte multă sensibilitate și delicatese în acest roman amplu. M-a învățat că orice om poate avea propriile sale gânduri, propriile sale drepturi egale și, cel mai important, respectul dintre oameni este cel mai esențial lucru într-o comunitate. 
     Un bărbat de culoare a fost acuzat că ar fi violat o femeie albă. De aici a început un scandal întreg, foarte mulți susțineau ipotezele femeii, dar acelui bărbat îi era curmată toată dreptatea și libertatea. Aici, din nou Atticus și-a demonstrat sufletul bun și binevoitor pe care îl are. 

Trecând pe sub felinar, l-am văzut pe Atticus cum întinde mâna și i-o trece lui Jem prin păr - singurul gest afectuos pe care i-l cunoșteam.

     ...Să ucizi o pasăre cîntătoare mi-a dăruit tot ce poate fi mai frumos dintr-o carte. Mi-a dăruit experiență, vorbe dulci, care au străbătut în toată ființa și sufletul meu. Povestea și acțiunea m-a prins în mrejele ei și nu mi-a dat drumul nici când am terminat cartea. Autoarea m-a impresionat profund, a scris o poveste atât pentru adulți, cât și pentru copii, adolescenți. Concluzia este că oricine poate citi această carte, atâta timp cât lucrurile simple i se par valoroase, pline de sentimente, poezie, soare și copilărie!

     Citate:
  • „ Adevăratul curaj este atunci când ştii că eşti învins şi bătut înainte de a începe, dar tu începi acea acţiune oricum şi îţi croieşti un drum, indiferent de situaţie. ”
  • „ Lucrurile nu sunt niciodată atât de rele pe cât par. ”


RATING:
⭐⭐⭐⭐⭐/ 5
     


   

luni, 13 martie 2017

„Harry Potter și Piatra filosofală” de J.K. Rowling - Recenzie

 Titlu: Harry Potter și Piatra Filosofală

 Seria: Harry Potter

 Autor: J.K. Rowling

 Număr de pagini: 354

 Editura: Arthur



          Nu mă așteptam să-mi placă atât de mult!

   Îmi vine greu să cred că înainte să citesc această carte și să mă documentez mai mult despre serie spuneam întruna că nu-mi va plăcea, că n-o voi citi niciodată doar pentru că e populară. Când eram mică, mereu vedeam la televizor reclame cu filmele Harry Potter și de atunci mi s-a pus pata că e prea populară toată febra asta cu seria de cărți și de filme.

     Până când o colegă mi-a zis că a citit primele trei volume și am mers cu ea la bibliotecă să și-l împrumute pe al patrulea. Am întrebat-o mai multe despre ce e vorba, iar ea a început să-mi spună multe, cred că prea multe. Dar, ca prin magie, mi-am zis că merită să încerc, de ce nu? 👻

     Revenind la recenzie. Da, mi-a plăcut enorm! Mi-a depășit cu un milion de ori așteptările, credeam că e o carte banală pentru toți copiii care nu mai știu ce să citească. Nu, nu e așa. Harry Potter și Piatra Filosofală e o carte uimitoare.

       Primul volum ne introduce în aventurile a trei elevi la școala Hogwarts: Harry, Ron și Hermione.

     Harry este un băiat de doar zece ani, căruia i-au murit părinții într-un mod misterios. Familia Dursley i-a spus c-ar fi murit într-un accident de mașină, iar el, Harry, ar fi supraviețuit într-un mod miraculos. Dar nu așa s-a întâmplat. Cel mai puternic vrăjitor al magiei negre, Voldemort sau, dacă nu vreți să-i spunem așa, Știm-Noi-Cine. El i-a omorât pe părinții micului personaj și a avut o încercare zadarnică să îl ucidă și pe Harry. El era popular pentru că avea o cicatrice pe frunte în formă de fulger și fiindcă toată lumea știa că el a scăpat ca prin minune de atacul vrăjitorului.


Lui Harry nu-i plăcea decât un singur lucru din înfăţişarea sa: cicatricea în zig-zag, amintind de şerpuirea unui fulger. O avea de când se ştia şi îşi amintea că primul lucru despre care o întrebase pe mătuşa Petunia era de unde avea acel semn.

     Micul erou a fost dus la singurele rude ale lui rămase în viață. Familia Dursley. Aici, timp de zece ani, Harry a trăit momente și clipe de calvar, încercând să pară cât de normal putea, dar unchiul, mătușa și vărul lui se purtau inimaginabil de urât cu el, crezând că e o creatură nemaiîntâlnită scăpată din junglă.

     În timp ce citeam aceste pasaje, mi se făcea milă de Harry și începuse să-mi crească o ură în suflet pentru familia Dursley. Ei nu se gândeau că băiatului i-au murit părinții? Nu, nu se gândeau, așa că ei continuau să se poarte într-un mod meschin și jalnic față de el.



     Până când, într-o zi, micul Potter primise o scrisoare. Nu se putea ca unchiul său să nu i-o ia. Era o scrisoare de admitere la Hogwarts! Îngrozit, unchiul său a ars-o. Dar degeaba. Scrisorile continuau să vină la ei acasă.

     Nu vreau să vă spun mai multe pentru că, bineînțeles, vă veți pierde din farmecul și suspansul acela unic atunci când veți citi cartea. Prin niște împrejurări pe care acum nu vi le voi prezenta, Harry ajunse la Hogwarts. În tren s-a împrietenit cu Ron și Hermione, cei doi prieteni care vor fi alături de el pe tot parcursul acestei aventuri.


     Privirea îi mai zăbovi pe Harry preț de câteva clipe, apoi, ca și cum deodată și-ar fi dat seama ce face, își aruncă din nou ochii spre fereastră.

     Toată acea atmosferă festivă, jovială și veselă m-au determinat să fiu alături de personaje, să le simt trăirile, să îi ajut, să iubesc, să urăsc și să trăiesc alături de ele.

     Ajunși la castelul Hogwarts, elevii din anul întâi trebuiau să-și pună pe cap o pălărie specială: pălăria de selecție. Lui Harry îi era frică ca nu cumva să fie repartizat în cea mai întunecată casă, Slytherin, unde erau doar cei favorizați de profesorul de filtre și elixire, Snape. Voia să rămână alături de noii săi prieteni. Oare unde va pica? În Gryffindor, Hufflepuff, Ravenclaw sau Slytherin?

- Hm, auzi un glăscior la el în ureche. Greu. Foarte greu. Mult curaj, văd bine. Și o minte-brici, pe deasupra. Si talent - cu ghiotura, da. Bașca o lăudabilă aspirație să arăți de ce ești în stare. Foarte interesant... Oare unde să te repartizez?
   
     Încă din primul volum, Harry devine cel mai tânăr gonaci la jocul Quidditch. Acest joc se desfășoară în aer, zburând pe mături. Totul mi s-a părut atât de magic și de fermecător! Când se desfășurau meciurile, citeam cu nesaț fiecare pagină destinată descrierii acestui joc, cum se desfășura și cum se descurcau jucătorii. Eram atât de prinsă în mrejele jocului și ale poveștii, încât uitam de mine, de tot ce se află în jurul meu.

     Lectura a fost o joacă. Nu simțeam deloc trecerea timpului. Treceam cu ușurință peste pasaje, am intrat profund în povestea și sentimentele personajelor.
Uneori eram atât de adânc intrată în lectură, încât timpul trecea și eu aveam alte lucruri de făcut. Dar, cu toate acestea, povestea a rezonat cu mine, m-a determinat să ador fiecare cuvânt scris al autoarei, fiecare replică jucăușă și m-a făcut să trec dincolo de pagini. Mă aflam în Hogwarts, acea lume magică, unică, plină de zâmbete, distracție, loialitate și prietenie.

     Dar nu toată cartea a fost veselă. Ca în orice roman de fantezie și acțiune, trebuiau să se întâmple întorsăturile de situație specifice, răsturnărilor de sentimente ale personajelor, noi emoții: frica, tristețea, mâhnirea, înșelăciunea se cuibăreau în sufletul meu de cititor.
   
     Harry Potter și Piatra Filosofală este o carte uimitoare, grandioasă, care te introduce în aventurile și în emoțiile personajelor, făcându-te să fii una cu paginile, cuvintele și sentimentele eroilor din carte.

     Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut cartea de introducere în lumea fascinantă Hogwarts? 💜

RATING:

 



         Vă doresc  lectură magică!


 
  

duminică, 12 martie 2017

Cum m-am apucat de citit?

        

     Cum m-am apucat de citit? Am crescut printre cărți, înconjurată de prieteni loiali și fascinanți.

     Prima mea întâlnire cu lumea cărților a început încă de la cinci ani. Cum mama mea a fost o devoratoare de cărți (bibliotecară), nu avea cum fiica ei să nu iubească lectura. Așa că îi datorez totul mamei mele pentru că ea m-a îndemnat să citesc. Îmi lectura în fiecare seară povești și basme pe care le voi ține în sufletul meu toată viața. Toată acea atmosferă, vocea caldă a mamei care se ridica și cobora ca niște valuri șoptitoare de lucruri dulci și tainice, m-au făcut să iubesc literatura, cărțile, cititul. În fiecare zi o rugam să-mi citească, iar ea, entuziasmată de setea mea pentru carte, își retrăia împreună cu mine copilăria și îmi deschidea porțile spre o lume feerică și înaripată. 

     Așa că, prin urmare, am început să citesc singură. Citeam orice, de la povești cu zâne, basme cu Feți-Frumoși, până la întâmplări pline de mister și suspans. Însă, deveneam foarte îmbufnată și mâhnită când cineva mă obliga să citesc o carte care nu era pe placul meu. 

     Țin minte că eram în clasa a III-a și doamna învățătoare ne-a dat de citit o carte: Fram, ursul polar de Cezar Petrescu. Nu am îndrăgit-o deloc. Săream peste pagini, capitole, mă plictisea teribil. Așa că am renunțat. Dar, peste un an, am descoperit cartea Singur pe lume de Hector Malot. Așa copil cum eram, o citeam și noaptea, atât de mult îmi plăcea!

     De atunci, citesc romane alese cu atenție și, bineînțeles, urmând cu drag sfaturile mamei. Citesc cărți noi, cărți de beletristică: clasice, contemporane și polițiste. 

    Cărțile sunt precum niște corăbii care te poartă pe valuri înspumate și te duc spre insule de fantezie ce așteaptă să fie descoperite. 

     Așa că, oameni frumoși, citiți orice vă pică în mână, zâmbiți în continuare și fiți fericiți!

 Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a 
 Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.





duminică, 19 februarie 2017

Recenzii

     
     Bună! Aici sunt toate recenziile mele scrise pe blog. Dacă vrei să le citești, apasă pe imaginea cărții dorite. 😊



Editura Litera






Editura Corint





Editura Art (Arthur/Youngart/Paladin)




Editura Rao



Editura Epica


Editura Univers


Editura Trei




Editura Polirom



Editura Humanitas



Follow Us @soratemplates