joi, 18 februarie 2016

„Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini” de Laura Baban - Recenzie


Tic, Laura, Andrei, zâmbete, biciclete, aventură- toate acestea adunate într-o singură carte. Stai, nu e o carte. E o lume. O lume plină de  aventuri și de Tic. Un cățel lipicios, care se lipește imediat de orice om sau suflet. E un cățel sociabil! Ați mai văzut voi așa ceva? Zici că-i o carte de povești!

Totul începe când Laura îl ia fără nici o voință pe Domnul Tic. Dar acesta, fiind un cățel iubăreț. se îndrăgostise pe loc de ea. Și Laura de el. Nu l-a mai putut abandona!

O poveste care îți  rămâne în suflet și îți aduce aminte de copilărie, chiar dacă Andrei și Laura sunt adulți. Dar cu suflet de copil.

 Cartea asta a devenit acum preferata mea. Fără nici o discuție. M-a făcut să văd frumosul lucrurior pe care nu le văd în fiecare zi sau chiar nu le bag în seamă. Să le prețuiesc. Să prețuiesc fericirea, orice zâmbet cald venit din inimă, natura, să iubesc și mai mult ceea ce nu am admirat până acum. Darul de a prețui fiecare lucrușor care te face fericit.

Nu este o carte despre un câine. Este o carte despre puterea oamenilor de a da un sens vieții, întâmplărilor, lucrurilor însuflețite și neînsuflețite. Este, așadar, o carte despre un câine-fericit. Despre Domnul Tic. Ceea ce schimbă cu totul povestea.

Această lume mi s-a părut pur și simplu superbă. Incredibilă. Un tărâm de poveste. Dar e o carte cât se poate de reală. Am trăit o dată cu personajele, cu Domnul Tic, cu absolut tot. Inima mi se topea încet-încet și-mi îndulcea fiecare bucată de suflet. Cuvintele autoarei, fiecare în parte erau venite din suflet, cu dragoste și dragul de a scrie și a iubi. Despre o iubire cu parfum de ceai. De ce vrei tu.

Viața celor trei năzdrăvani ai noștri este perfectă. Ce-ți mai trebuie? O viață cu un Tic, iubire, sănătate și fericire. 

 Mă bucur foarte mult  că am avut ocazia să citesc povestea a doi oameni, a lui Tic, a bunicii, a bicicletelor, a tărâmului magic.

 Tic este un cățeluș cu blana pufoasăăă și un bătrânel. Ați citit bine. Ori unde merge Laura, el codiță după ea! Și e așa un leneș că Laura tare se supără când nu o lasă să scrie pe laptop! Hop-țop, la Laura a lui în brațe. Zău, nu am mai văzut un câine mai năzdrăvan de cât Tic. E puțin spus pentru că și eu am un Tic care-i și mai năzdrăvan.

 O poveste despre iubire, viață, vise, râsete, un ghemotoc de blană, iubire pentru ploaie, o fată cu ochii mijiți și un Andrei de doi metri. Pe tot parcursul citirii cărții, un zâmbet îmi flutura constant pe buze. Mă și durea la un moment dat burta de la atâta râs!



 Viața cu un cățel e aparte, o știu doar cei care ies pe ușă cu șase picioare. Doar cei pe  care îi așteaptă acasă patru picioare. Cei care știu că un cățel se bucură că ai venit acasă, chiar dacă ai plecat numai cinci minute. Și dacă mai pleci cinci minute, se mai bucură o dată. 

 Cartea remarcă aventurile a doi îndrăgostiți și a oamenilor dragi ai sufletului, a lui Tic. Le place să se joace ca doi copii, să adune pietre (cred că e de la sine înțeles că este vorba de Ticușor), să danseze, să își pună ceainice pe cap. Partea asta îl amuză cel mai mult pe Andrei.

 Pietre, pietre peste tot. În bucătărie, în dormitor, în sufragerie și... În pat. Tic are o pasiune pentru a ascunde lucruri în pat! Fel de fel de lucruri dăruite de Laura, acestea îşi au locul în patul lor. Şi când nu ştii ce te jenează când dormi!

 Andrei. El este admiratorul secret al pozelor Laurei. Și fotograful perfect. O Laura și un Tic adunați într-o poză minunată. Uneori și Andrei se mai bagă, că poză fără fotograf nu se poate, nu? Și apoi cât mai muncește ca poza să fie perfectă! Nici un unghi nu trebuie scăpat. Laura, întoarce-te, că nu stai bine! Dar stai-stai, că și el vrea poze. Da' când trebuie să facă fata noastră, asta nu se pune. Pozele astea ies și mai bine. În spatele camerei o copilă care râde făcându-l și pe celălalt copil să râdă. Astfel ies pozele cu surâsuri și pozele fericirii.



 Lumea a două suflete pure, puerile și iubitoare de mister. Și de Tic. Când cățelandrul nostru nu se mai satură de a se juca, intervine domnul fotograf. Las' că îl bagă el la somn pe Ticușorul nostru!

 În cartea aceasta este un joc de copii. Un joc de copii care nu se mai teromină. Până la bătrânețe. Și atunci ne vom juca. De-a zâmbete, ochi frumoși, gâdilături, plimbări de seară cu lumina lunii strălucindu-ți pe fața senină, frâne bruște de bicicletă. Un Andrei care te zăpăcește și te imită! Ce nu-i plăcea Laurei!



Am uitat să spun și de rochii. Da, rochii! Rochiile Laurei. Rochiile ei de poveste, parcă-s scoase din basme! Fiecare are o poveste a ei. Care nu e uitată și rămâne acolo, în colțișorul inimii.

 Stilul autoarei mi-a ajuns până în suflet și cuvintele ei atât de dulci, așa un stil frumos de a scrie, Doamne! Prea frumos. O carte... Demult nu am mai citit așa o carte dulce, minunată! Chiar merită citită, vă spun!
 Romanul este  plin de povestioare hazlii și din fiecare ai de învățat ceva. Ia-ți un Tic, mângâie-l, iar apoi trăiește cu el și formează-ți viața așa cum vrei. Am mai învățat că pot să fiu liberă, să fac ce vreau, să țip în gura mare și să plâng când sufletul îmi plânge pe dinăuntru. Și să cânt. Să dansez!

 Știți cum e să vă lingă entuziasmat un cățel? Pe mâini, pe față, pe unde apucă? Așa vreau să fie cartea asta. Ca o limbă de cățel din cuvinte. Plină de bale și de iubire din-aceea pe care n-o poți refuza, e prea sinceră, prea dragă.

 Aici îi dau dreptate autoarei. Chiar așa a fost cartea. Ca un cățel care te iubește până la cer și înapoi și nu îți mai dă drumul și te linge, cu drag și cu iubire. O limbă formată din dragoste și bucurie. O privire dulce de cățel nevinovat și drăguț.



  Mi se părea că această carte nu mai trebuie să aibă un sfârșit. Pe măsură ce înaintam, pagină cu pagină, vroiam să nu se mai termine. Senzația asta am avut-o. Un drag mai mare de a citi o carte așa frumoasă nu am mai avut. 

                     

Și pozele sunt superbe. Se vede că sunt făcute cu iubire! 

Și, o ultimă poză. Trei suflete la un loc. Plus povestea lor cu fericiri și Tic! Un vis al autoarei devenit realitate. O parte din sufletul ei.

                    

                                        Ce frumoși sunt!

 Mi-a plăcut atât de mult cartea, încât i-am dat cinci din cinci steluțe. O admir pe Laura Baban și îi mulțumesc că am putut să îi citesc povestea și să-i iubesc fiecare cuvințel. Și tot sufletul. Vă mulțumesc nespus. Și lui Tic, lui Andrei. Și Laurei! Vă mulțumesc că mi-ați înseninat ziua cu un zâmbet venit din inimă.

Oricât de urâtă e o zi, n-are cum să-mi fie prea rău când Tic doarme la picioarele mele și-mi pot băga oricând  mâna în ciuful lui din vârgul capului. Aw, e balsam.

Există oameni care au curat și oameni care au cățel.

 Toată lumea râde, atmosfera se destinde, Tic e mândru, începe iar să facă turul camerei, să-i iubească pe toți, culege zâmbete. Și când oamenii zâmbesc, pozele ies frumoase cu adevărat. Așa că mai bifăm o căsuță în lista 》La ce e bun un Tic《 .

 Daria.
                                    

duminică, 14 februarie 2016

Nou în bibliotecă! #2

 Salutare, suflete frumoase!

Îmi cer scuze de absența de pe blog, chiar când a fost vacanță şi aveam mai mult timp de scris. Dar, stați linişiți, nu voi uita recenziile cărților citite! La citit m-am menținut destul de bine, nu pot nega asta. :D

 Vă spun, mi-e așa de greu să postez pe blog! Mai ales că acum a fost vacanță, aveam mai mult timp de scris pe el, dar așa mi-e de greu să să scriu pe tabletă! Laptopul mi-e stricat, de tot, și când vreau să postez de pe telefon îmi face figuri. În fine, fac un sacrificiu să scriu azi de pe tabletă. *șterg-rescriu-șterg-rescriu*

 Așa, să trecem noi la ale noastre.
 Mi-am adăugat din nou cărți frumoase în bibliotecă. La astea clar le fac recenizie. La toate, că-s minunate! Ce-i drept, sunt cam puține, dar vă asigur că vă umple sufletele cu razele lor calde.



 Acestea sunt două cărți frumoase și zâmbitoare. La fel ca și autoarea. Mai am puțin și termin primul volum, "Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini". E dulce. La fel ca o bomboană! Pur și simplu îți îndulcește sufletul. Abia aștept să citesc și al doilea volum!


 "Cei trei muschetari". Nu am citit nimic de Dumas, spre mirarea unei prietene. "Cum, nu ai citit >>Cei trei muschetari<< ?! " , și-am dat negativ din cap. Ar fi început un discurs luuung, dacă nu eram în librărie. :)) Abia aștept să le citesc. Știți pasiunea mea pentru scriitori francezi, care s-a născut o dată ce l-am citit pe Zevaco. :D


 Aici am "Misterele Londrei" de Paul Feval. Tot la recomandarea prietenei mele, care mereu le nimerește, și, bineînțeles, recomandarea mamei, căreia mereu îi ascult recomandările. Am doar ultimele două volume, da' nu-i bai, fac eu cumva rost și de primele!


 Prima carte luată de la Polirom. Am auzit că sunt frumoase. Am citit multe recenzii ale cărții, unele cu păreri negative, altele cu păreri pozitive. Eu sunt convinsă că o să-mi placă. O să mă uit și la film după ce o citesc. Să am de unde să compar care a fost mai bună: cartea sau filmul? :D

 Atâtea cărți mi-am luat până acum. Presimt că toate o să-mi placă!


Voi ce cărți v-ați mai luat? Aștept să-mi spuneți!

Daria.

marți, 2 februarie 2016

Plimbare prin oraș #1

 Acum câteva zile, Simina de la Simina's Books ne-a bucurat sufletele cu minunatele ei tablouri din iubita natură. Am zis că de ce să nu vă arăt ce avem și noi frumos, în Tîrgu Mureș, mai ales că trec în fiecare zi și mă bucur de peisajul său minunat! Având în vedere că și eu ador să fac poze, chiar dacă nu are nici o legătură cu cărțile.



 Aici am prins două catedrale, fără să-mi dau seama. Principala este catedrala Înălțarea Domnului  , iar cea din spate este biserica Sfântul Ioan Botezătorul.


 Piața Teatrului, iar acolo este Teatrul Național. E așa frumos! Am cunoscut persoane deosebite acolo și multe lansări de cărți au avut loc. Acum doi ani am fost prima dată la o piesă minunată de teatru. :)


 Hotelul acesta din totdeauna m-a impresionat. Are niște forme așa interesante, zici că e o clădire din Evul Mediu. Fix la țanc a ieșit și mașina în poză :D




 Piața Trandafirilor. E frumos, dar să vedeți primăvara ce mulți trandafiri sunt! Din această cauză îi poartă așa numele.


 Nu știu de ce, dar pare c-am am vrut să fotografiez copacul. :))




 Clădirea mea preferată din oraș unde am avut amintiri de neuitat aici și unde se află biblioteca județului. :)



 Un frumos turn de unde se poate vedea priveliștea orașului. Vă spun, îți ia muuuult timp să urci până în vârf, cu tot cu gâfâieli și cu pauze. :D







 Și, o ultmă poză, care spun eu că mi-a ieșit cel mai bine dintre toate. 
 Aceasta-i o parte din orașul nostru, mai sunt și alte părți frumoase care trebuie vizitate neapărat. Dacă sunteți dornici să treceți pe aici, vă așteptăm cu drag! :)

Vă doresc lecturi frumoase! ♥

”Comoara Faustei” de Michel Zévaco - Recenzie

  Titlu: Comoara Faustei
  Autor: Michel Zévaco
  Goodreads: 5 din 5 steluțe
  Editura: Litera
  Număr pagini: 371

 Descriere:
Dușmanul Faustei, Saetta, pune la cale o răzbunare prin care este convins că îl va răpune în sfârșit pe fiul ei, Jehan cel Brav. Ignorând intențiile tatălui său adoptiv, Jehan, ajutat de Pardaillan, continuă să o caute pe Bertille, fiica lui Henric al IV-lea. Însă comoara Faustei și planul de             asasinare a regelui dau naștere la numeroase comploturi și înfruntări în care cei doi eroi vor trebui din nou să își înfrunte împreună dușmanii.
Poate că, odată găsită comoara, Pardaillan își va găsi liniștea alături de noua sa familie. Dar pentru cât timp?

 Am considerat că trebuie să-i fac recenzie neapărat acestei cărți, pentru că a fost deosebit de frumoasă. Pur și simplu nu am mai putut-o lăsa din mână! Am terminat-o la ora de matematică (șșșșt, pentru că profesoara îi asculta pe colegii corigenți) și, bineînțeles, mereu întreruptă de colega mea de bancă.

 Romanul acesta se remarcă la vitejie, putere, dragoste, aventură și mister. Un roman pentru toate vârstele, pentru cei care adoră suspansul și aventura.
 În acest volum revenim la aventurile Cavalerului de Pardaillan, fiind mai înaintat în vârstă, dar tot cu aceeași personalitate neschimbată și cu starea lui de sănătate, spun eu, frumoasă la acea vârstă!
 Era o zi însorită, când un tânăr se izbi de el, fără măcar să-și ceară scuze. Dar cine altcineva să fie decât fiul lui, Jehan? Până la urmă, acesta își ceru scuze și reporni în goana lui nebună. Cavalerul, fiind uimit de atitudinea tânărului, nu-l băgă în seamă și îsi continuă de drumul lui. Dar tot îi veneau în minte gânduri și prejudecăți despre acel băiat.
De aici încolo, ei se întânesc foarte des, ceea ce îl face pe Pardaillan să trezească o simpatie pentru Jehan. Dar mai târziu, află că este fiul lui și că mama lui, Fausta, i-a lăsat moștenire o comoară. Jehan, considerat de aproape tot poporul un tâlhar, este de fapt un tânăr brav, puternic, romantic, ironic, cu o inimă mare și , de asemenea, fiind un fiu deosebit. Ca să nu uităm și de tovarășii lui, Carcagne, Escargasse și Gringaille, la fel și ei, niște bărbați de drum, dar galanți, zâmbitori și mereu loiali când vine vorba de ''șeful'' lor și de toți ce le sunt apropiați inimii lor.

 Astfel ei înfruntă multe necazuri împreună, se ajută, iar Jehan, admirându-l atât de mult pe Pardaillan, a început, fără să-și dea seama, să preia calități de la tatăl său. Bineînțeles, semăna foarte bine calitățile între ei, iar unul dintre ele este acea calitare de a-și păstra sângele rece în toate momentele critice, ceea ce mereu m-a surprins la acești doi cavaleri bravi.

 Saetta, bărbatul care l-a crescut de mic copil pe Jehan, vrea să se răzbune pe Fausta prin intermediul "fiului" său. De ce? Nu cred că e cazul să vă spun, pentru că nici nu vă imaginați la ce torturi groaznice e supusă această ființă demonică, Fausta. Am și plâns la un moment dat, zău dacă nu!

 Bineînțeles, nu au scăpat nici de frumoșii lor '' prieteni '' italieni, Concini , care vrea să preia conducerea regatului asasinându-l misterios pe rege, Henric al IV-lea, dând vina pe Jehan. Astfel vrea să devină regele Franței!, și Leonora Galigai, o femeie mai rece și mai vicleană ca ea nu am mai văzut.

 Mândrul nostru cavaler s-a îndrăgostit de o fată pe nume Bertille de Saugis, fiica regelui, de altfel, o fată de viță nobilă. Dacă accepta propunerile regelui, putea fi în sigurantă, fără ca dragul nostru Concini să o aibă pe Brrtille. Acest viclean bătrân l-a urât din inimă pe fiul cavalerului, de aceea îi dorea moartea. Și câte i-a mai făcut! Dar cu ajutorul tatălui său, două ființe nemaipomenite, au puterea de a face orice.

 Nu pot să spun ce mult admir autorul, având așa un stil frumos și comic de a scrie, ca francezii, Jarnicoton! .  Personajele, firul narativ, totul, foarte bine conturat și pictat pe foaia sentimentelor.



 Această carte m-a impresionat foarte mult, mi-a plăcut infinit de mult, nu am cuvinte să spun cât de mult pot să stimez autorul, Doamne, noroc cu el, că nu-i place să se lungească și să se lălăie. Combinându-se cu umorul, cartea e... superbă, excepțională!  Cu siguranță o voi reciti peste ani. Și sunt sigură că-mi va plăcea la fel de mult și că-mi va aduce un zâmbet pe buze când o voi reciti!




Citate: 

” Pardaillan înțelese ce sentiment îl copleșea pe fiul său, care se retrăgea respectuos dinaintea sa. Pe fața lui strălucitoare citea ca într-o carte deschisă. Se simți minunat minunat de emoționant în fața acestui încântător omagiu. ”

” - Tot mai crezi că am exagerat când te-am avertizat cu privire la Acquaviva?
   - Nu! Drace! Călugărul ăsta e un diavol din iad.
   - Ăsta nu-i decât începutul, spuse Pardaillan cu răceală. Așteaptă urmarea.
   - Da? ... mormăi Jehan,  care simțea cum îl cuprinde furia. Ei, bine, mai vedem noi! (...)

” - Da, sunteți iremediabil pierdută, pentru că n-am putut să vă salvez.
   - Oh, moartea! Mai degrabă moartea decât dezonoarea! strigă Bertille, împreunându-și mâinile albe, cu un aer rătăcit. ”

 Nu am ce citate să vă extrag, întrucât cartea nu are citate despre viață, chestii, știți voi. Este o carte de mister, de aventură și nu cred că ar fi cazul să vă tai din suspans. :D

Cartea o puteți achiziționa de aici .

 I-am dat 5 steluțuțe din 5 pe Goodreads, dar aici eu le voi transpunde în note. :)




Vă doresc o săptămână frumoasă și spor la lecturi frumoase! ♥

Follow Us @soratemplates