„...Să ucizi o pasăre cîntătoare” de Harper Lee - Recenzie

 Titlu: ...Să ucizi o pasăre cîntătoare


  Autor: Harper Lee



  Număr de pagini: 368


  Editura: Polirom




       Un roman simplu, elegant, plin de personaje minunate și cuvinte magice care te fac să uiți de tine și de ceilalți, să simți fiecare frază și emoție.


     ...Să ucizi o pasăre cîntătoare nu este asemănătoare altor cărți. Este ceva special, unic, ceva magic m-a atras la ea și m-a determinat să continui lecturarea ei.

    

     Acest roman a fost elegant, simplu și discret, a abordat multe subiecte echivoce, foarte sensibile, care m-au făcut pe mine, ca cititor, să gândesc dintr-o altă perspectivă lucrurile și faptele care se întâmplau în timpul acelei vremi, dar și în zilele noastre.

     Cartea îi are ca personaje principale pe Scout, Jem, fratele ei, și Atticus, tatăl lor. Cei doi frați se înțeleg minunat de bine, au grijă unul de altul, iar prin prisma acestora am avut ocazia să revăd copilăria, jocurile, inocența și candoarea pe care o exprimă vârsta copilăriei. Aceștia, împreună cu Dill, făureau cele mai năstrușnice fapte, dar inocente, fără a-i supăra pe cei de lângă ei. 


     Se zvonea că în acel ținut era un băiat pe nume Arthur Radley, care nu era văzut foarte des ieșind din casă, iar acest fapt i-a făcut curioși pe personajele noastre și le-au întărâtat mințile și ideile. Aceștia au încercat prin diverse moduri să-l facă pe Bau să mai inspire puțin aer curat. Am adorat această parte a cărții, autoare a reușit să descrie cu ușurință și cu simplitate isprăviile pe care tinerii le puneau în aplicare. 

Atunci am văzut umbra. Era umbra unui om cu o pălărie pe cap. La început ni se păruse un copac, dar nu era vânt, și trunchiurile de copac nu umblă niciodată. Veranda din spate era scăldată în razele lunii, iar umbra, rumenă ca o felie de pâine prăjită, înainta de-a curmezișul, către Jem.

     Acel personaj preferat al unui cititor nu ezitat să apară în această carte. Mi-a plăcut mult de Scout, dar l-am admirat nespus de mult pe Atticus. Atunci când îi dojenea pe copiii săi, mi se părea că o face și pentru mine, pentru că și eu am comis aceleași fapte copilărești pe care le făceau și odraslele lui. Chiar dacă știau că vor fi prinși și certați, tot nu i-a oprit să facă ce le trecea prin mintea lor plină de zâmbete, soare și distracție.


     Atticus e acel gen de personaj de care te atașezi foarte mult de el și începi să-i duci dorul dacă nu apare și în următoarele pagini. L-am admirat foarte mult, a fost ca al doilea tată al meu, încercam să-i înțeleg durerile și apăsările, ceea ce mi-a dăruit o compătimire pentru acesta. I-a murit soția când Scout avea doar doi ani, iar în tot acel timp, el a încercat să îi crească și să îi învețe pe copiii lui lucruri utile, folositoare, care nu trebuie uitate o viață întreagă.

    - În primul rând, îmi spuse, dacă ai putea să-nveți un mic șiretlic, Scout, te-ai împăca mult mai bine cu fel de fel de oameni. Nu poți înțelege pe altul dacă nu privești lucrurile din punctul lui de vedere.
-Cum adică?
- ...adică, dacă nu-ți pui papucii celuilalt și nu umbli puțin cu ei.


    Politica rasistă este tratată cu foarte multă sensibilitate și delicatese în acest roman amplu. M-a învățat că orice om poate avea propriile sale gânduri, propriile sale drepturi egale și, cel mai important, respectul dintre oameni este cel mai esențial lucru într-o comunitate. 
     Un bărbat de culoare a fost acuzat că ar fi violat o femeie albă. De aici a început un scandal întreg, foarte mulți susțineau ipotezele femeii, dar acelui bărbat îi era curmată toată dreptatea și libertatea. Aici, din nou Atticus și-a demonstrat sufletul bun și binevoitor pe care îl are. 

Trecând pe sub felinar, l-am văzut pe Atticus cum întinde mâna și i-o trece lui Jem prin păr - singurul gest afectuos pe care i-l cunoșteam.

     ...Să ucizi o pasăre cîntătoare mi-a dăruit tot ce poate fi mai frumos dintr-o carte. Mi-a dăruit experiență, vorbe dulci, care au străbătut în toată ființa și sufletul meu. Povestea și acțiunea m-a prins în mrejele ei și nu mi-a dat drumul nici când am terminat cartea. Autoarea m-a impresionat profund, a scris o poveste atât pentru adulți, cât și pentru copii, adolescenți. Concluzia este că oricine poate citi această carte, atâta timp cât lucrurile simple i se par valoroase, pline de sentimente, poezie, soare și copilărie!

     Citate:
  • „ Adevăratul curaj este atunci când ştii că eşti învins şi bătut înainte de a începe, dar tu începi acea acţiune oricum şi îţi croieşti un drum, indiferent de situaţie. ”
  • „ Lucrurile nu sunt niciodată atât de rele pe cât par. ”


RATING:
⭐⭐⭐⭐⭐/ 5
     


   

Comentarii

  1. Oh, dacă ai ști de când amân cartea asta! Și încă nu știu de ce. Probabil pentru că am auzit păreri împărțite despre ea. Ei bine, recenzia ta chiar m-a făcut să mă gândesc serios la a trece pe la librărie și sa îmi iau și eu cartea asta. Sper din toată inima ca atunci când o voi citi, sa îmi placa super mult, cum ti-a plăcut și ție.
    Felicitări, Daria, o recenzie super! Mult spor mai departe și lecturi geniale! ^-^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie să o citeşti, e o carte care mi-a depăşit cu mult aşteptările, a fost genială! Mă bucur enorm că te-am convins să o citeşti. Sunt curioasă ce părere vei avea despre ea!
      Mulțumesc, mi-am cam ieşit din mână cu recenziile, nu am scris de mult timp din cauza şcolii, dar acum încerc să mă acomodez din nou şi să-mi revin. :)
      Mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Lecturi minunate şi ție, Oni! ~(^-^)~

      Ștergere
  2. Clar, un roman de suflet. Mulțumim pentru recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, cartea aceasta se cuibăreşte cu uşurință în sufletul cititorului.
      Mulțumesc şi eu, Andrei, că ai trecut pe aici!

      Ștergere
  3. Cartea asta mereu m-a făcut să mă gândesc la copilărie, când personalitatea noastră putea mai ușor să fie schimbată în bine, dacă aveam prin preajmă un om mai înțelept așa ca Atticus. Și, desigur, m-a făcut să-mi reamintesc de curiozitatea de copil care te făcea să explorezi toată ziua.
    Îți doresc cât mai multe lecturi și recenzii! ^_^

    RăspundețiȘtergere
  4. Ultimul citat este atât de pătrunzător, atât de adevărat... Nu pot spune că este o fericire să simți pe pielea ta asta..totusi, as putea spune interesant :) . Suntem deseori stăpâniți de ideea de imposibil, ni se face o imagine a vieții mult mai dură decât este.. Dumnezeu nu îngăduie mai mult decât putem duce si, pe lângă asta, ne ajută enorm în urcusul Golgotei.
    O săptămână frumoasă si spor la citit, Daria!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa este, Maria! Dar dacă priveşti lucrurile dintr-o altă perspectivă, totul va părea mai limpede, mai lucid şi... mai optimist, pentru că noi ori de câte ori vom câdea, Dumnezeu ne va ajuta să ne ridicăm!
      Scuză-mi întârzierea! Lecturi frumoase!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu