vineri, 12 august 2016

„Omul de aur" de Jókai Mór -Recenzie

  Titlu: Omul de aur



  Autor: Jókai Mór



  Număr de pagini: 555



   Editura: Corint




 O carte plină de viață și suspans care m-a făcut să uit de realitate, să pătrund în acțiune și în simțămintele personajelor, să sufăr și să mă bucur alături de ele.

    Cred că am cel mai bun sfătuitor în legătură cu romanele pe care aș vrea să le citesc - mama mea. Mereu când îmi recomanda o carte și o terminam de citit, rămâneam foarte surprinsă și recunoscătoare.
    Fiind o admiratoare de cărți clasice, nu se putea să nu citesc acest roman.

    Omul de aur m-a impresionat, m-a făcut să mă gândesc la unele lucruri, să mă împac cu ele și să ajung la concluzia că nu toți oamenii sunt la fel, că suntem diferiți, că avem scopuri și țeluri diferite în viață, dar mai ales, prejudecăți și principii diferite. Dar fiecare persoană poate ieși în evidență cu o calitate a sa, chiar și cu un defect, iar oamenii pot fi în stare să-i judece și să lovească pe spate.
 Cartea îl are ca personaj principal pe Mihaly Timár, un comandant de vas. Chiar dacă funcția lui este simplă, povestea lui ne va uimi.

 Stilul autorului m-a emoționat. La prima vedere, pare genul lui Jules Verne, descriind fiecare detaliu și culoare din natură și nescăpându-i nimic. Dar nu a fost așa. Până și în descrierile lui am observat amuzamentul și ușurința lui de a scrie.

Timár ne este prezentat la început ca un ocrotitor al vasului Sfânta Barbara. El a scăpat corabia de multe primejdii, a înfruntat multe greutăți și a ocrotit-o pe fiica lui Trikalis Euthym, Timea. 
      De la bun început autorul ne dezvăluie sentimentele lui Timár pentru Timea. El este foarte grijuliu, amabil și bun cu ea.

    Înainte ca Trikalis Euthym să se sinucidă, el îi spuse lui Timár adevărul despre el, că este un pașă urmărit, iar numele lui adevărat este Ali Ciorbadji. El îi spuse că ei transportau tone de saci umpluți cu grâu care puteau fi transformați în avere și că trebuia să își pună capăt zilelor, de dragul Timeei. Timár promise că va avea grijă de ea.
    După moartea acestuia, comandantul de vas găsi într-un sac o cutie cu bani și bijuterii care costau milioane. De atunci și-a dat seama că e responsabil și că e bogat.

    Acest roman te face să zbori, să uiți în ce loc te afli, teleportându-te în sufletul nobil și pueril al personajelor, simțindu-le fiecare zvâcnire, lacrimă, furtună sau sentimente ce nu pot fi descrise.

    Parcurgând romanul, simți cum timpul trece printre pagini, cât și în realitate. Se produc mari schimbări ale protagoniștilor, întorsături de situație, de sentimente și acțiune. Facem cunoștință cu noi personaje care îl vor ajuta pe Timár să evolueze, să se schimbe și să-și accepte situația și defectele.

     El acceptă sentimentele sale pentru Timea. Acesta o ceru în căsătorie, iar ea acceptă. Însă aceasta se comporta foarte distantă și rece. Nu simțea nimic pentru el. Doar era recunoscătoare, fidelă, simplă și îi datora respect. Trebuia să-i datoreze măcar atât, deoarece Timár o salvase de trei ori.
     
     Pe parcurs, el întâlnește o fată pe nume Noemi. Acesta nutri profunde sentimente pentru ea. A început să-i iubească fiecare mișcare, fiecare cuvânt rostit cu vocea ei melodioasă și fiecare privire pătrunzătoare și înduioșătoare.
     Pe "Insula nimanui" era minunat. Nimeni nu îl deranja cu scrisori, afaceri și dureri de cap. Pur și simplu dădu tot uitării, având în fața doar ființa iubită și paradisul pe pământ.

    Dar apare o piedică. Aceasta e Timea. Dar nu, Timár nu se putea gândi la așa ceva! Începu să își frământe gândurile, să nu mai fie prezent în ceea ce face, doar pentru a se gândi cum e mai bine: să fie împreună cu Timea, să fie admirat, respectat și iubit în societate, sau să-și înfrunte destinul și să aibă parte de o fericire nemărginită, alături de Noemi, adevărata și sincera iubire ce i-o purta? Să rămână omul de aur sau să se facă nevăzut și necunoscut de nimeni? Nu putea renunța la nici una din femeile pe care le iubea! 

    Acestea au fost întrebările ce mi le puneam în timp ce citeam. Eram uluită și stupefiată de simplul fapt că un om se poate împărți în două lumi diferite, doar de dragul persoanelor iubite. Una, unde banii erau nenumărați, dar fericirea era departe , iar cealaltă, unde fericirea era infinită, palpabilă, dar banii erau neexistenți.

      Dacă doriți să asistați la povestea minunată și uimitoare a unui om simplu care a devenit peste noapte un om de aur, o carte care te învață cum să te adaptezi, cum să faci față persoanelor care-ți vor răul sau te iubesc și care te ajută să îți imaginezi și să simți iubirea, bucuria și suferințele, acest roman este perfect pentru astfel de simțăminte profunde și uluitoare!

     Vă doresc lectură plăcută!



    Voi ați citit cartea sau ați auzit de ea? Cum vi s-ar părea? :D


     Citate:
  •  Ce este iubirea? Nici cel mai învăţat om nu ar putea să explice asta celui ce nu o simte, iar cine cunoaşte răspunsul, nu are nevoie de cuvinte.
  • Istrul-Dunărea. E opera naturii! O minunăţie ca asta nici omul cu mâini de fier al zilelor noastre, care imită natura, nu este în stare să făurească.

6 comentarii:

  1. Ce recenzie frumoasă! :D Eu nu prea citesc cărți clasice, dar observ că ție îți plac foarte mult. Pare interesantă cartea, însă nu știu dacă o s-o citesc. Cred că încă n-am ajuns în punctul în care să citesc cărți clasice, încă nu mă atrag.

    Spor la citit și lecturi frumoase! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wiii, poate le va veni şi lor momentul cândva! Sper să începi să le citeşti şi tu când vei fi sigură că îți vor plăcea. ^.^
      Pupici!

      Ștergere
  2. Recenzia m-a făcut curioasă și, cum niciodată nu sunt destui clasici, cred că-i voi da o șansă. Mă rog, peste câteva luni, căci am prea multe cărți de care trebuie să mă apuc.
    Simt, chiar foarte tare, că Timár o va alege pe Timea, adică de ce s-ar mai numi „Omul de aur”? Aș prefera să fie așa.
    Oi citi și oi vedea.
    Oricum, ideea pare faină și sper eu că autorul se axează mai mult pe analiza personajelor și a moravurilor, decât pe descrierea locurilor.
    Dacă zici că nu seamănă cu Jules Verne, mă bucur, căci, oricât aș vrea nu pot să-i apreciez stilul încărcat de date geografice (inutile).

    RăspundețiȘtergere
  3. Abia aşept să citeşti şi tu cartea! Aştept să-mi spui dacă ți-a plăcut cartea, ce părere ai avut şi dacă s-a împlinit prezicerea ta despre personaje, hihi!
    Pupici, lecturi frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  4. HAHAHA! Deci, ce țeapă mi-am luat și cât m-am înșelat! Nu cred. Timar a rămas cu Noemi și și și.... Nu cred. Speram să fie altfel. Voiam ceva mai tragic. Chiar dacă au fost morțile alea, cartea tot a avut un aer oarecum vesel și nu mă așteptam la asta. Jokai are un stil ușor. Unele descrieri chiar m-au plictisit teribil și nu înțelegeam nimic (când folosea termeni de ăia marinărești- știi tu). Finalul a fost fain. Totuși, aș fi vrut ceva tragic.
    Mi-a plăcut de Cristian (știu, nu așa îl cheamă, dar cred că ăsta ar fi echivalentul în română). Am râs de fiecare dată când apărea. Chestia cu sirena și mor...
    A fost amuzant.
    Lecturi faine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vaii, ce mă bucur că ți-a plăcut! Te-ai păcălit singurăăă :)))
      Daa, mai ales la început, când descria totul în detaliu.
      Pe mine mă enerva domnişorul acela, abia aşteptam să plece şi aveam o dorință arzătoare de a-l muşca acel câine. :))

      Yuhu, lecturi plăcute!

      Ștergere

Follow Us @soratemplates