luni, 25 aprilie 2016

”Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” de Elizabeth George Speare • Recenzie

 Titlu: Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei

  Autor: Elizabeth George Speare

  Număr pagini: 256

  Editura: Youngart

Prefața:

Kit a crescut pe insula Barbados, inconjurata de dragoste si rasfatata de bunicul ei. Dar cand acesta dispare, trebuie sa plece pentru ca nu se cuvine ca o fata de saisprezece ani sa locuiasca singura. Stie ca are o matusa si un unchi care traiesc in colonia Connecticut. Asadar, singura si disperata, porneste inspre ei intr-o calatorie pe mare, catre Noua Anglie. 
Cand ajunge la destinatie, Kit descopera cu mahnire un peisaj gri si umed, dar inca si mai tulburator i se pare modul de viata puritan din casa unchiului sau. Nu-si gaseste usor locul acolo, dar asta pana cand o intalneste pe Hannah Tupper, o femeie in varsta, langa care Kit simte ca poate sa fie, in sfarsit, ea insasi.
Dar colonistii o cred pe Hannah vrajitoare. Daca afla ca tanara ii este prietena, acelasi lucru il vor crede si despre ea. Kit trebuie sa aleaga: sa-si abandoneze singura prietena sau sa-i ramana alaturi, chiar daca ar putea pierde totul?

   Nici nu știu cum să încep. ”Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” a trecut peste așteptările mele. Nu mă așteptam să fie atât de fascinantă și captivantă!

  În acest roman asistăm la povestea lui Kit, (Katherine, de fapt, dar bunicul ei îi spunea Kit) care și-a pierdut bunicul și a fost nevoită să plece din Barbados pentru că nu mai avea rude acolo și nu avea în nimeni încredere acolo. Aici putem observa după ce ne acomodăm cu felul de a fi al personajului și începem să o cunoaștem din ce în ce mai bine pe Kit, că putem să-i descriem personalitatea și caracterul: inteligentă, iubitoare, timidă, visătoare, și calmă


 Ca să ajungă la mătușa ei, a trebuit să meargă cu o corabie pe nume Delfinul, unde acolo a cunoscut doi băieți: John, un tânăr responsabil și cult, și Nat, la cealaltă extremă, un tânăr haotic și încăpățânat, ținându-se că le știe pe toate, însă mi-a plăcut la el că vedea lumea cu alți ochi, iar asta a ajutat-o mult pe Kit.

 Ajunsă la mătușa ei, Rachel, nu și-a putut găsi nici cum acolo locul. Totuși, era mai bine dacă și Kit știa să facă niște lucruri esențiale, care totuși sunt obligatorii și trebuie făcute într-o gospodărie, fie că vii dintr-o familie nobilă sau nu.
  De la început am știut că personajul nostru nu se va acomoda prea curând cu noua sa casă, dar parcurgând pagină cu pagină m-am înșelat, pentru că Kit persevera și își dădea silința, chiar dacă lucrurile pe care le făcea erau mici, dar de o însemnătate mare pentru membrii familiei și pentru a învăța din greșeli, ca apoi să fie din ce în ce mai bine.
     Ea a fost primită cu căldură de către familia ei, mătușa Rachel și cele două verișoare Mercy și Judith, dar unchiul ei nu prea a fost de acord cu faptul că Kit a venit să locuiască la ei, așa, fără să le scrie o scrisoare. Dar a fost înțelegător și a învățat să o accepte așa cum e, cum a fost crescută de către bunicul ei.

 Bineînțeles că şi verişoarele lui Kit aveau sentimente pentru John şi William, dar mi s-au părut atât de întortocheate şi ciudate, că la un moment dat nu mai pricepeam cine place pe cine, dar la un moment dat totul se redresează şi ceața din mintea mea se risipeşte.
 
  Într-o zi, Mercy împreună cu Kit, au primit sarcina de a fi învățătoare, iar aici m-a impresionat faptul că fiecare își scotea la iveală caracterul și creativitatea prin modul de predare, iar copii le admirau foarte mult şi erau foarte 
ascultători.


 Până când, într-o zi, s-a întâmplat ceva nefericit, aşa că Kit a pornit spre Luncă, unde era Iazul Mierlei şi "vrăjitoarea" Hannah, evitată de toată lumea şi vorbind-o de rău. Dar, cum spunea Roxi, chiar m-am aşteptat să fie cu vrăjitoare, magie şi lucruri ciudate, dar nu a fost aşa. Hannah e o femeie bătrână, bătută de soartă, izgonită din propriul ei oraş doar pentru că era de altă religie, dar cu toate acestea, era o femeie cu o fire pozitivă, veselă, iar cu aceste calități chiar poate face "vrăji" dăruite din inimă şi cu bunătate.

 Hannah, aşa zisa "vrăjitoare", a ajutat-o pe Kit, parcă "vrăjind-o" ca sufletul ei să fie mult mai uşor şi senin când pleacă acasă. De aici încolo, ele devin prietene foarte bune, Kit o vizitează destul de des, iar aceste scene îmi dădeau mereu o stare de linişte şi libertate.

 La întoarcere, pe drumul de la Miazăzi, Kit se simți purtată de o voioşie şi un sentiment de libertate pe care nu le mai cunoscuse de când ajunsese în portul Saybrook. Hannah Trupper nu era nici pe departe o vrăjitoare, dar cu siguranță îi făcuse o vrajă.

 Am admirat curajul lui Kit pentru că tatăi ei i-a interzis să meargă la Hannah, dar ea nu a ascultat sfatul lui şi de aici încolo încep lucrurile care te țin în suspans şi te fac să termini cartea cu orice preț.

 De asemenea, mi-a plăcut că în unele momente, liniștea se instala în familia lor, fiind momente frumoase și relaxante în familie. Unchiul lor, Matthew, citea citate din Biblie, care mi-au plăcut mult și din care am avut de învățat multe.

   Atât de impunător să fii, încât nicicând un ochi
   Să nu-ndrăznească razele-a-ți privi?
   Și al tău tron splendid e așa-nălțat
   Încât nimic de-aici de pe pământ să nu-l atingă?
   Impunător de-atunci al tău Creator,
   Așa sclipire orbitoare ți-a dat! 
   Să fie El de-a pururi adorat!
  

 Mi-a plăcut nespus de mult stilul autoarei, ușor și hazliu, jucăuș, simplu. Pot confirma că este un roman complet pentru că are o copertă minunată, conținutul este superb, captiv și luminos și cartea este plină de învățături.



 Mi-a plăcut mult cartea iar vouă v-o recomand cu căldură! :D
 Dacă ați citit cartea, v-a plăcut? Aștept părerile voastre cu drag! ^.^





     

8 comentarii:

  1. Hihi, ce mă bucur că ți-a plăcut! Sincer, mă gândeam că nu o să te impresioneze prea tare, pentru că pare că preferi alt gen de cărți, dar se pare că te-a captivat. Eu iubesc genul ăsta de cărți; în general cele de la Youngart sunt superbee.
    Sper să citești cât mai multe lecturi frumoase, care să te liniștească și să te facă să zâmbești! Pupiceeei. *.*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sinceră să fiu, mă acomodez repede cu orice gen de cărți. :D am văzut și eu multe cărți frumoase la Youngart, și sper să le citesc în viitorul apropiat. :)
      Lecturi plăcute, o seară frumoasă! Pupici! ^.^

      Ștergere
  2. Foarte frumoasă recenzia ta! Imi place mult coperta cărţii, arată aşa de frumos! Eu nu am citit-o, sper să o citesc! Lecturi faine! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e chiar superbă! Eu ți-o recomand cu mare drag, poate revi cu o părere pe aici. :)
      Hehe, mulțumesc! Asemenea! ☺

      Ștergere
  3. Titlul cartii m-a facut curioasa, dar recenzia m-a convins, cred ca o voi cauta online sa o citesc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, mulțumesc! Ți-o recomand cu mare căldură, aștept să revii cu o părere! :)
      Bine te-am găsit aici, pe blog! :)

      Ștergere
  4. Pare interesantă această carte. Oricum, mi-a plăcut mult recenzia. Felicitări !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să ştii, e una dintre preferatele mele! Sper să o citeşti şi tu!
      Mulțumesc! Te pup! O zi minunată şi spor la lecturi!

      Ștergere

Follow Us @soratemplates