Autor : Michel Zévaco
Număr pagini : 380
Traducere din limba franceză: Geanina Tivda
Uf, uf, am terminat-o, în sfârșit, după câteva luni de zile de citit un rând, o pagină pe zi ... Doamne, trebuie să fiu mai organizată cu timpul!
''Iubirile lui Chico '' este al șaptelea volum din toate cele 11. Da, sunt multe, dar merită! E o serie excepțională!
'' Numit ambasador extraordinar al Franței în Spania, Pardaillan se trezește implicat în intrigi și lupte în care se joacă soarta celor două regate. De această dată, cavalerul îi ia sub protecția sa pe frumoasa țigancă Giralda și pe logodnicul ei, don César, nimeni altul decât nepotul secret şi persecutat al regelui spaniol.
Astfel ajunge să îi înfrunte din nou pe puternicii săi dușmani: Fausta, Filip al II-lea și Marele Inchizitor Espinosa. Sprijinit de Chico, un pitic cu inimă mare, și de iubita acestuia, micuța hangiță Juana, Pardaillan va dejuca însă toate comploturile, salvând pentru a doua oară coroana regelui Henric al IV-lea.
Michel Zévaco s-a născut în Corsica, Franța, 1860, jurnalist anarhist și scriitor francez, autor de romane populare. Se stabiliește la Paris când termină armata, în 1888, și devine ziarist.
În cartea asta am rămas cu sufletul. Speranță. Suspans. Gândul că mai dau o pagină, că trebuie neapărat să aflu ce se va întâmpla cu fiecare personaj în parte - și uite, asta m-a făcut să-l termin cu orice preț. Trăiam ceea ce trăiau personajele: lacrimi, bucurii, dorințe și amăgiri, câte emoții am putut experimenta cu ajutorul acestui roman! Frica, nu cumva să moară Pardaillan. Ah, da, Pardaillan! Am avut multe de învățat de la el! Un caracter, o sensibilitate, un om mai deosebit, nemuritor , corect, solemn, diplomat, o vitejie de nedescris, invulnerabil, fictiv sau nu, m-a făcut să mă îndrăgostesc pur și simplu de roman, de acea ființă nemaiîntâlnită! M-a făcut să iubesc și mai mult Evul Mediu!
Pardaillan, ajuns în Spania cu scopul de a lua ce-i aparține, un pergament prețios în care era scris destinul Franței. Trebuia recuperat cu orice preț, altfel Filip al II-lea, regele Spaniei, avea de gând să îl detroneze pe Henric al IV-lea , regele Franței.
În această aventură întâlni oameni prețioși, cu care legă prietenii strânse, precum Chico, un pitic cu suflet mare, sufletul pereche al delicatei Juana, El Torero, Giralda, toți aceștia îl susțineau și îl admirau nespus de mult pe Pardaillan. Dar Fausta, bineînțeles că trebuie să îl urmărească pe bravul cavaler, dorindu-i moartea, însă în adâncul sufletului îl iubea. Ați citit bine, îl iubea. Din acest motiv, ea vrea să scape de el, să nu mai sufere atât de mult știind că el încă o iubește pe îngerul lui demult plecat, Loïse... Dar nici o capcană periculoasă, nici o cameră plină cu aer otrăvitor, nici lupta cruntă cu cei mai mari spadasini nu îl făceau să piară. Astfel, ,, monstrul '' împreună cu Marele Inchizitor al Spaniei l-au arestat și l-au condus la cea mai cruntă tortură. Două săptămâni fără să mănânce, viziunile unor oameni torturați de vii, el, aflat într-o carceră plină cu lame care așteaptă prada cu stupoare - acesta era planul lor. Să îl înnebunească. Dar Pardaillan întotdeauna iese învingător. A reușit să procure pergamentul datorită micilor înțelegeri între el și Espinosa, Inchizitorul, reușise să îi apropie pe doi tineri ce se iubeau, Chico și Juana, se luptă și câștigă, acesta este Pardaillan. Cel mai curajos personaj pe care l-am putut cunoaște în toate cărțile pe care le-am citit până acum.
Îmi place nespus de mult felul autorului de a scrie, de a contura și colora în cel mai deosebit mod totul. Minunat. Atât pot spune. Toată admirația! Are tot ce îi trebuie pentru un roman deosebit.
Un roman drept de admirație, respect autorului și sper să audă, de-acolo de sus, că am fost onorată să îi citesc romanele. Uite-așa a devenit autorul meu preferat!
Citate:
" - Taurul a căzut grămadă!
- O lovitură, o singură lovitură i-a fost de ajuns, señor!
- Și doar cu un prăpădit de pumnal! Splendid! Minunat! Iată un adevărat viteaz!
Ce păcat că nu e spaniol! Și , lucru cel mai uimitor, e același gentilom care i-a administrat lecția lui Barba Roja, care trage numai neorociri! Cum, chiar el?( ...) ''
'' S-ar putea crede că în disperarea sa Pardaillan nu mai era stăpân pe sine, deoarece, în loc să-l liniștească, spunându-i cuvinte încurajatoare pe care omenia elementară i le-ar fi dictat, acesta își vârî capul în mâini pentru a-și ascunde lacrimile și, în același timp, îi spunea din cap cu frenezie >> Da, da! << "
''Câte timp rămase astfel ghiemuit? Ore sau minute? N-ar fi știut să spună, deoarece părea că nu mai era conștient de starea jalnică în care se afla. Probabil că fusese lung, deoarece i se făcuse foame și, cu un gest mecanic, termină bucata de pâine și aproape toată apa. ''
Dacă v-am convins, puteți achiziționa cartea de aici .
Să îmi spuneți dacă ați citit cartea sau vreți. Eu v-o recomand cu mult drag. Abia aștept să îmi spuneți cu ce v-ați mai delectat. ^.^
Daria☆
Comentarii
Trimiteți un comentariu